viața e o târfă îți va spune fiecare individ care coboară treptele imobilului
in fiecare dimineață, șuierând printre dinți cate o înjurătură
la dracu, viața e o târfă care te înșeală la fiecare colțisor de stradă
cu toți cunoscuții și necunoscuții și cei pe care-i vei cunoaște cândva,
îmi spunea administratorul blocului și brusc îți dai seama într-o dimineață ploioasă ca ți-a crescut
un dinte uriaș în cerul gurii
și dintele se transformă într-o duzină de aripi
și că mai poți vorbi doar cu falangele imitând dansul primordial al păsărilor
și că-ți plac mai mult ca altădată filmele mute ale lui chaplin făcând semne prin luneta mașinii
închizi gura monstrului cu o mie de lacăte și duhoarea lui puturoasă
cu omnipotența unui zeu de mâna a doua ascuns pe bancheta din spate a unui maserati quattroporte
și nu te asteaptă nimeni și nimeni nu-ți trece pragul
jovial cu căpățâna în palma stângă
și buchetul de orhidee imperiale în mâna dreaptă vociferând despre copiii din orfelinatele est europene
și crezi că ești cel mai nefericit dumnezeu
și scrii chestia asta cu majuscule pe pereții casei
CEL MAI NEFERICIT DUMNEZEU
că sunt niște vrăji acolo la mijloc ceva ce nu înțelegi
niște descântece și doar privești și nimic mai mult
inima mea te rememorează în aceleași imagini spații vizibile
apusuri coșcovite în tencuiala bisericilor
și întreaga dispută iconoclastă și ochiul albastru ascuns în creier ca o butonieră la încheietura mânecii la care nu ai acces niciodată
în aceleași detalii pe care le cunoști foarte bine
semne pe obraji pe buze ale unei mângâieri tandre în coridorul blocului
te ridici și aștepți ca cineva să-ți treacă pragul să-ți zâmbească
să-ți lumineze încăperea cu oasele albe din abajurul memoriei retrase
în stern

locul în care am simțit golul lăsat de plecarea ta
golul lăsat de seducția amarului
se surpă cu avalanșa melancoliei cârcotașe

inima mea adoarme cald într-o scorbură plină de viziuni
tabloul crește ca pâinea pe vatră dospind în cuptorul cu imagini
ochiul sălbăticiunii și formele rostogolite pe marginea patului
repetă la nesfârșit primul sunet ca un ecou în podeaua cu aripi