Trezit din somn, Arcașul mă-mbie spre văpaia
Îngenuncheată-n umbră. Clipește ca o fiară
Și-n trupul fără vlagă, sortit pe veci să doară,
Azvârle scurt săgeata, nemăsurând bătaia.

Trezit din somn, Arcașul fuioare de suspine
Le-asmute în amurguri bezmetice și fade.
Povara altor toamne sub talpa vremii cade.
Cuvinte oarbe suie și cuib își fac în mine.

Trezit din somn, Arcașul se trage mai aproape
Și linu-i lin m-ascunde în miez de elegie.
Reverberând arpegii sub luna străvezie,
Omături dau obolul învolburatei ape.

Trezit din somn, Arcașul, jucând aceeași dramă,
Străin cu ochi de vultur, hotarele destramă...