agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 7094 .



Resignațiune
poetry [ ]
din Schiller

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Mihai_Eminescu ]

2009-07-03  | [This text should be read in romana]    |  Submited by M I



Și eu născui în sânul Arcadiei și mie
Natura mi-a jurat
La leagănu-mi de aur să-mi dee bucurie;
Și eu născui în sânul Arcadiei, dar mie
O scurtă primăvară dureri numai mi-a dat.

Odată numai Maiul vieței înflorește —
La mine-a desflorit;
Și zeul lin al păcei, — o lume, mă jelește! —
Făclia mi-o apleacă, lumina-i asfințește
Și iasma-i a fugit.

Acuma stau pe podu-ți, vecie 'nfricoșată—
Pe podul tău pustiu:
Primește 'mputerirea-mi fortunei adresată,
Þi-o napoez neatinsă și nedisigilată—
De fericire 'n lume nimica eu nu știu.

Și Tronului în preajmă ridic a mea - acusare ,
O jude voalat!
Pe steaua - aceea merse senina zicătoare
Că cumpăna dreptății o porți răsplătitoare,
De secoli întronat .

Aci — se zice — așteaptă pe cei răi spăimântare,
Cei buni sunt fericiți.
A inimei adâncuri vei da la 'nfățișare,
Enigmei Providenței vei da o deslegare,
Vei ține socoteală de cei nenorociți.

Aici espatriatul o patrie găsește,
A suferinței cale spinoasă s'a finit,
Divina fiică, care - Adevărul se numește,
Care puțini o-adoară, multimea-o-ocolește,
A vieței mele repezi frâu iute a oprit.

« Îți răsplătesc , îmi zise, în viața viitoare.
« O, Dă-mi junețea ta !
« Nu-ți dau nimic acuma făr d'astă îndreptare».
Luai avisu-acesta pe viața viitoare
Și îi jertfii plăcerea din tinerețea mea.

« Dă-mi mie acea femee scumpă inimei tale —
« Dă-mi mie Laura ta !
« De gropi dincolo - amaru -ți luce cu 'ncămătare».
Și sângerând, rumpând-o din inima - arzătoare ,
Plângeam cu hohot, însă am dat-o și pe ea.

« Această - obligațiune la morți e îndreptată»
— Râzând lumea zicea —
« Căci, nu vezi, mincinoasa de tirani cumpărată
« Umbre ți-a dat în loc de ferice - adevărată ,
« La terminu-ăstui cambiu tu n'ei mai esista».

Isteț glumea o oaste de șerpi derâzătoare:
« Naintea unui caos de ani zeificat
« Tu tremuri. Ce sunt oare zeitățile tale?
« Slabului plan al lumei scorniri mântuitoare
« Ce 'ngeniul umanei nevoi a 'mprumutat.

« Ce e viitorimea de gropi învăluită?
« Vecia ce-i cu care deșert ni te fălești?
« Măreață pentru că e cu coji acoperită,
« A spaimelor-ne proprii umbră 'nurieșită,
« Pe-oglinda cea pustie a conștiinței omenești.

« Icoană minciunoasă de ființi viețuitoare
— « Mumia timpului —
« De balsamul speranței ținute în răcoarea
« A groapei locuință; nu aceștia oare
« Ii zici tu nemurire 'n febrea delirului ?

« Și pe speranți, pe cari le desminte putrezirea,
« Bunuri sigure-ai dat.
« De șase mii ani moartea nu-și ține ea tăcerea?
« Văzut-a de atuncia vr'un mort reînvierea
« Să-ți spună că dincolo vei fi recompensat? »

Văzui că sboară timpul spre țărmurile tale;
Natura înflorind
Că rămânea în urmă-i cadavru demn de jale,
Că nici un mort nu iese din umbra groapei sale
Și totuși credeam tare divinul jurământ.

Orice plăcere 'n lume ți-am junghiat-o ție —
Acum m'arunc la tronu-ți acel judecător,
Căci surd desprețuit-am a lumei flecărie,
Numa 'n a tale bunuri credeam cu frenesie,
Acum cer recompensa-mi, divin răsplătitor !

« Eu îmi iubesc copiii cu egală iubire ! »,
Din sfere nevăzute zise-un geniu divin.
« Sunt două flori, el zise, ascultă Omenire,
« Sunt două flori espuse l'a omului găsire:
« Speranța-i una, pe-alta Plăcerea o numim.

« Și cine-ați frânt în lume numai una din ele,
« Cealaltă n'o aveți.
« Cine nu poate crede, să guste. E-o părere
« Eternă ca și lumea. Renunțe cel ce speră.
« A lumei istorie a lumei e județ.

« Tu ai sperat, — răsplata ți-a fost dar acordată—
« Speranța-i bunul care norocu-ți destina.
« Putuși să 'ntrebi pe-ai voștri filosofi vre odată:
« Ce se refusă unei minute 'ntraripată
« Nici însu-Și vecinicia nu mai poate reda».


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!