Oprește-o clipă timpul, dacă poți
Și-asculta pulsul vremii, muribundă,
Cum chinuie secunda, să se smulgă,
Să-ntine amintirea ce mi-o porți.

In lanț de plumb am înrobit oră cu oră,
Și peste ultima verigă, din ștreangul efemer,
Am ars pecete sfântă, cu sigil de ceară
Dar ceara se topește, când orele nu pier.

Din patru zări, deșarte, se numară minute,
Ce pierd câte-o secundă, cadențat,
Se-abat în neant, pe veci, însingurate
Căci n-o sa aibă pasul, nicicând sincronizat.

Și peste locurile vagi, din amintiri,
Vor arde ploi acide, și furtuni
Va roade timpul vieți, și trandafiri,
Păstrați de tin' cu drag, de paisprezece luni.