în momentul stingerii anilor mei,
în imaginația bolnavă a urmașilor,
voi marșălui prin apartamente imense,
legate de camere cu șanțuri de liberă destrabălare și liberă trecere.
În clipele desfrâului etern, în minutele de uitare a datoriei creștine,
voi dansa peste leșurile așezate comod în fața sentimentelor,
deliberate comori fără substanță.
Peste luminile voastre vesele îmi voi deschide planurile mele,
jurnale făcute din zilele frumoase,
din amintiria orelor dependente de intelectual