degete, muchii parfumate, planuri netede spre diferite amintiri
șerpuitor fibrele gândirii printre lucruri
se adunau într-un singur ochi închis la infinit
tristă evadare în cuvinte
dureri de răni aliniate și uitate rând pe rând
fiecare în parte având un țipăt ținut la rece
să nu șiroiască

trecuseră prin organele superioare
ideile colaborării cu moartea
toți o priveam cu ce aveam mai uman la indemână
printr-un cadavru care nu rareori era al nostru

conturul fiind singura consistență
oval umplut doar pe dinafară
asistam la primul reflex în fața oglinzii