Curcubeul râde-n zare,
Ploaia, pictoriță mare,

Cu penelul ei vrăjit,
Șapte dungi a zugrăvit.

A luat ea, înadins,
De la maci, un ROȘU- aprins,

Și, ușoară ca o boare,
A luat ORANJ din soare,

Iar din spicele de grâu,
GALBEN și, de lângă râu,

VERDELE din iarba crudă.
Mai apoi, cu multă trudă,

Către cer s-a înălțat
Și, cu greu, a adunat

Stropi de-ALBASTRU, iar din mare,
INDIGO, din valul care

Zbuciumat lovește malul.
Ca să fie gata șalul,

A furat, în grabă mare,
VIOLET din înserare

Și, prin nu știu ce mister,
A pus șalul sus, pe cer.