mă întorc pe drumuri uitate
ca într-o poveste
ca aruncat în ape tulburi
ca în somn
unde se face că aluatul se dospește
la soarele de dimineață
odată cu descântecul de deochi
unde casele albe din sat au rădăcini
și totuși noaptea ele pleacă spre locuri unde oamenii
nu au vârstă.

vinul este mai îmbătat de amintirea strămoșilor
decât cei care-l beau.