Am deschis gura și au ieșit păsări
Electrizând aerul cu zboruri cu aripi de visări,
Un cântec mi-a intrat în gură
Prefăcând cuvintele în sunete impregnate cu zgură.

Am deschis ochii și am fecundat realitatea
Cu privirea acută aureolând cu obiectiv normalitatea,
Am îmbrăcat cu vederea în catifea străvezie
Lucrurile ce zvâcneau în simulacre de frenezie,
Moleculele de aer se copulau și din orgasm țâșnea energie,
Totul juca pe scena timpului în a naturii regie.

Am deschis ușa gândului obez de maxime
Și a intrat furtuna iubirii cu averse de patime
Răvășind rațiunea ce clădea piramide de principii,
O febră de a gândi lucid ardea ca vipii.

Am deschis pântecul tristeții inexplicabile
Și am eliberat hohotul debil cu sonorități detestabile,
În transpirație înoată toxinele,
Se scaldă o femeie cu părul acoperind ruinele,
Cu sânii linși de valurile sparte de pielea sidefie,
În ochii verzi petrec amanții în lubrică sindrofie.