Palmele mele au melci
și o mie trei sute de feluri noi
de a te dezbrăca
în poezie,
pe hârtie uneori,
pe cochilii
sau pe cearșafuri
apretate în alb,
în vin,
sau
în prima înflorire a liliacului.

sortită mereu ploii,
iți așezi glezna de alabastru
într-un cuvânt nou
potrivit mișcărilor interzise
ale pașilor mei
colțuroși
și nu dansăm nicicum sarabanda,
și nu avem
chitară,
vioară,
contrabas,
și nici eleganța rochiilor lungi.

ne suntem aici
dezbrăcați și desculți
într-o deschidere totală
din noi
înspre carne.

pe după un umăr
m-am dus
pe după doi,
iți sărut omoplatul cu
un cântec trist
șoptit mereu peste tine
într-o mie trei sute de feluri noi
de a te dezbrăca
în poezie,
într-o poezie cu melci,
cu oglinzi,
pe hârtie uneori
sau pe cearșafuri
apretate în alb