Poezia cu cu

Poezia cu cu
începe cu cu întotdeauna în cu-lori
legate la ochi
și neapărat pentru oamenii mari
cu se deschide firește cu fruntea.

mai întâi se ia un c
apoi se ia un u
se amestecă bine sub limba
unei cifre cu soÈ›
și se trece în sărut
sau în cu-vânt
cu nici o conjugare în plus.

se ating călcâiele iubitei
cu un început de mare
și apoi pentru o vreme
se ascultă la radio
știrile despre cei care nu au avut niciodată
genunchii juliți
în câte o litera mai colțuroasă
în câte un început
de șotron.

spre sfârșit,
poezia cu cu
se trage prin piept o singură dată
și se pun pe o farfurie plată
solzii
și oasele ascuțite.

(până a doua zi
dimineață).