Am ochi-ngreunați, de prea multă iubire
Și, am aflat că ești de mult al nimănui;
De tine m-am legat, cu mii și mii de fire;
Când ne vom mai vedea? aștept să-mi spui.

Am să te-aștept iubite, pe singura cărare,
Pe care presărat-am bujori și trandafiri
Te-aștept cu dor în suflet și cu-o speranță mare,
Că vom fi iar alături spre marile iubiri.

Te port mereu în suflet în inimă și gânduri
Si-n visurile mele ades te-am regăsit
Cum îmi scriai cu lacrimi și drag câteva rânduri
Și cât de fericită în zori eu m-am trezit!

Þi-am răvășit tristețea, am presărat în gânduri,
Un lac făcut din lacrimi, în care te-ai privit;
Zburau spre mine vise, ca lilieci-n rânduri,
Să nu se piardă clipa în care ne-am găsit

Simt că-mi plătesc tributul la tot ce am făcut,
Că te iubesc, mi-e martor și cerul plin cu stele
Cu doar o-mbrațișare, sau doar cu un sărut,
M-ai scoate din visare și gândurile mele.

Citind tot ce mi-ai scris, m-au stăbătut fiorii,
Nutrind îndeplinirea dorințelor de ieri
Dar noaptea lin se pierde și-mi bat în gene zorii,
Ce-mi risipesc iubirea din visuri și păreri.

Trăiesc în astă lume, dar unde voi apune ?
Curând, probabil voi găsi răspuns ;
Căci de prea multă vreme am inima tăciune
Iar lacrimile-n versuri, iubite mi-am ascuns.

În lumea asta mare și plină de iubire
Eu mi-am lăsat trecutul în urmă suspinând.
Dar de ne-am naște iară, îți fac mărturisire,
Alăturea de tine vreau să trăiesc oricând.

Craiova mai 2009