Dizidență pastorală


Că păstorul de la turmă le tratează ca pe oi,
Şi le poartă la păşune şi prin arşiță şi ploi,
Caprele isterice, culte şi emancipate,
S-au gândit că-s necesare, scrutine anticipate.

Dintre toți deştepții târlei, generos şi mai cu tact,
Ţapul, se-nvoi cu ele să ajungă la un pact.
Că în nuştiu câte zile, vor schimba verzi şi uscate,
Pe mălai cu multă miere, pentru gurile căscate.

Cum prin preajma stânei umblă, câinii cu colaci în coadă,
Nimeni n-o afla vreo capră hămesită la corvoadă.
Că democrația este ca o danie cerească,
Unde toți au limuzine de producție nemțească.
……………………………………………………………………

Dar, în loc de dulce-n gură, au primit căluş de paie,
Răbdând foame şi de sete, umilință şi bătaie…
El, s-a cocoțat în frunte, rumegându-şi doar isprava,
Uitând că dulceața târlei e lucerna şi otava.

Şi cutreieră saivanul şi păşunea, ca un rege,
Pe când gloata lui se-ndoapă, cu ceva în apă rece.-
Ca un untdelemn pe apă s-au ales până la urmă,
Laudele-i deşănțate şi abuzurile-n turmă.

Şi de-atunci istericele au rămas cu dizidența,
Aşteptând ca Providența să le schimbe prezidența.-
Printre lespezi năruite, țapul nostru paşte iarbă,
C-a ajuns un preşedinte, galonat cu scai în barbă.

2000