a soarelui cocoașă
se întinde leneșă
în afară

oștire înfrântă
iarba uscată
se târăște
printre copaci

doar o fâșie
proaspăt arată
vie și murdară
flutură ca un steag
pe nisipul încins

de-atâta luptă
tot ce pot pierde
e o stalactită
ca o suliță tandră
prelungită
din coasta mea

destulă durere
câta apă în cer
stăm rezemat
între capetele
ascuțite ale suliței
eu flamura umbrei
și ea bravul soldat