Ce-i lacrima?
Mă-ntreb în mine și îmi cer răspuns:

E-un sentiment ce vrea să fie ud,
Ca omul creștinat, curat și nud.
Iubirea, cere lacrima tribut,
Când e prea-plin și nu e de crezut,
Ori, simțind minunea fericirii,
Sau, chinul crud, al neîmplinirii.
Mai poți, prin lacrimă, să-ți stingi focul,
Din suflet încins, ce-ți arde locul,
Lăsat prin moarte, un gol de neumplut
Și-alină dorul, de ce-l dispărut.
Mai lăcrimezi, când împărtășit,
Cu trup și sânge sfânt, ești curățit.
Atunci, te simți divin, ca la-nceput,
Sperând, că de păcat, tu ai trecut
Și că primești, o șansă nouă-n dar,
Să pleci pe drumul drept, fără hotar.

Ce-i lacrima?
Întreb pe Dumnezeu, de ce tot plâng,
Iar, EL, răspunde blând și surâzând:

Nu te-ntreba când plângi, de ce o faci,
Să vezi în lacrimă, un câmp cu maci,
Ce-nseamnă, că trăiești cu-adevărat,
Iar, macul, e păcat ce-a fost iertat.