Am încercat mai demult
Cu sete de viață
Să spun ce gândesc.
A fost o copilărie să cred
Că oamenii vor să afle exact
Ce cred eu despre ei.
Din asta se naște,aș zice eu,
Bârfa intelectuala.
Nu e acea informație care
Pornită cât un ac devine cât eternul!
Nu!E o bârfă cu bun simț,
Timidă și care compătimește.
Mă credeți că din ea trăiesc?
Mă credeți că nu pot fără ea?
Mă veți crede când veți auzi
Târziu,în timp,despre mine că
Am fost hrănită mereu
Cu bârfă intelectuală!
Nu pot să mă opresc
În fața oglinzii mele de pe perete
Mică și ucigătoare!
Am încercat de multe ori
Să stau de vorba cu mine
și să aflu ce caut de fapt.
Dar sunt mereu pe drumuri
Între două puncte
Și nu reușesc să mă întâlnesc
cu mine,să mă așez
lângă persoana mea preastrăină
și să o întreb:
De ce mi se întâmplă toate astea?

Dar mâine o voi face,siguuur...
Mâine o să mă opresc
Brutal și autoritar
Și-o să-mi răcnesc în timpanul stâng,
care,cred eu,e mai puternic decât cel drept:
Nimic n-o să rămână așa cum a fost!
E o noapte polară în toate
Și încă pe pământ nu sunt doi sori!

Va trebui să mă descurc fără lumină...