Suflet pribeag,
în învolburata nemurire,
Suflet stingher,
ce și-a pierdut din strălucire,
Suflet în care,
clipa stă să înțeleagă,
De ce?infinitul din tine,stă,
să cadă!

Suflet,ce timpu-l brăzda în continuu,
Suflet,ce astăzi e doar,rectiliniu,
Suflet,a cărui măreață zvâgnire,
Devine amintire,
O simplă amintire!
A sufletului care era absolutul!
A sufletului care însemna inceputul!
A sufletului care iubea în neștire!
A sufletului care mustea de iubire!

Și ce-a mai rămas din el,doar umbre,
Pierdute-neantul clipelor sumbre,
Ce-l înconjoară plin de mister,
Suflet pribeag,suflet stingher!