Dans al formelor alungite, dans de cîini
dans de cuvinte streine, dans de moravuri --
manechine limfatice promit fericiri tuturor
celor ce-nvață dansul și în vitrine se-neacă
piticii veniți din Levant -- nu mai avem
decît aur, nu mai avem fier, nu mai avem pămînt --
apă, jur împrejur numai apă, totul rotund,
totul se-nvîrte, dansează, dansează, dansează,
toate devin rotunde din cauza dansului
capete smulse de pe umeri sboară prinzîndu-se
pe alți umeri, nimenea nu mai știe al cui
e capul pe care îl poartă, nimenea
nu mai privește căutînd țărmul făgăduit
și fiecare se vede multiplicat de oglinzile
atîrnate-n tavan. Și totuși plutim înainte
cu toate pînzele-n vînt -- nici un șoarece
n-a părăsit vasul. Noaptea o-ntîmpinăm
cu o muzică albă, muzică de ospiciu, de var.
cu toate că plîngerile ce se aud uneori
transpar cu pete roșii de rugină și frații
nu se mai știu între ei. Am uitat
calendarele, ceasul și stelei polare
i-am schimbat masca. Pe căile lungi, ondulate,
cînd întîlnim corăbii -- tot mai rare --
părăsim soarele și lăsăm idolii noștri
să le salute cu un surîs aurit -- în timp ce noi
cuprinși de ciudata beție a dansului
ne risipim în spirale.