Urma ta de pe fotoliu,
Mă tot uit timid la ea
Nu vreau sa m-așez într-însa
Sa nu-ți pierd imaginea.

N-am sa sting nici lampadarul
Ce adesea te slujea,
Chiar de-ai fost aici odată
N-ai plecat când trebuia!

Pe casuța noastră dragă
S-a depus mult praf
Mi-ai lasat, zâmbind trufașă
Gustul prea amar

Dar nu ai știut că totul
Împotrivă îți va sta
Acum ești o piatră rece
Iar eu țin... doar urma ta