Fii ai foametei și ai secetei ,
umblați desculți într-un vas plin de cerneală
Atomii slabi de carbon vă susură încă în ureche
Greierii tac și acum când aud zvâcnituri
Carnea se rotește pe o grilă a visurilor și gata-scrum!
Că multe vă mai țese mielinica răspântie
Cu furculița vă îndesați pietre dreptunghice ,
Dinții vi se sparg și cad grămadă,dar tot nu vă săturați.
Mâine e o altă zi compromisă unui iad
Ochii vă cresc pe sub mezenterele pline de grăsime
Cresteți,vă înmulțiți și apoi vă autodigerați
Cuvintele vi se amputează și apoi țipați
Strigați că poate așa vă vor auzi moluștele
pe care le-ați sugrumat anul trecut în mare

Succes și acului de siguranța care vă atârnă din cap
Viața,poezie absurdă,încă vă coase mințile rumenite



Ce zic acum e pură blasfemie adusă sfântului ego ;
Gâtlejul înca-i în agonie de la atata mâncat pământ .

Fii ai foametei și ai secetei ,
ce mila timpului n-o cunoașteți și mereu neant adulmecați
Stați la ruga călugărului ce pucioasa cu sânge a stins
Rupeți tot și absorbiți pietrele și neghina ,
ce le meritați…


Și încă ceva disipați-vă ca să vă îndestulați…