Cu fiecare trecere de lună
Un albatros mai moare în odaie.
Blesteme-mperecheate, în cunună,
Dezbracă așteptările de straie.

Când piramida-mbracă două umbre
Cărări de pași, în șerpi, se strâng sub dună,
Gorgona-și împletește plete sumbre,
Cu fiecare trecere de lună.

Cuie de aur mă străpung, prin oase
Lăsând prin aer ultima bătaie
De aripi, să ascută fier de coase
Și-un albatros să moară în odaie

Sfârșind pe stânci, sub flori de spumă, marea
Așteaptă albatroșii să apună
Prin fulgi și scoici, urmând prin stropi chemarea.
Blesteme-mperecheate, în cunună,

Vor naște cai cu aripi, în ceairuri,
Ce vor urca la cer, întoarsă ploaie,
Dar pân-atunci,neliniștea, în șiruri,
Dezbracă așteptările de straie.

Dezbracă așteptările de straie
Blesteme-mperecheate în cunună.
Un albatros îmi moare în odaie
Cu fiecare trecere de lună.