Mi se aprinde omoplațul stâng
licărind din urmă ca o grămadă de furnici din lavă
coborînd flămânde în mine

treptele se macină
(mi se pare că toti avem trepte întinse în suflet
ca părul fecioarelor care dorm pe căile neuronale)
și irupe nisipul irupe din mine
ca dintr-o piatră concavă din zidul normelor sociale
inima mea își lasă bătăile pe fire –
căderea lor i-o plonjare
în mireasma lăsată în aer de tine

*
trece alături mireasma
eu rămân o ferestră în zid
cu sticla spartă
cu inima arsă