Tu îmi adaugi aerul respirat
de frunzele plămânilor mei, Alcor, -
de stejar condamnat
să fie om mișcător.

Ce plimb pe tine, nu-i vederea
și nici imagini, nu imagini.
E poate numai liberă puterea
de a te face fără margini.

Timp ești, timp lent gândit
cu aură plutind lividă...
Eu mi-am oprit deasupra ta, azi mi-am oprit
inima mută, piramidă.