Mai fă-ne cercuri cu înzecite verzuri
prin canale rozii adăpate
ca și cum
am zări din cosmos,
pămîntul apele
și așezarea stăpînilor
ca niște cuiburi de sticlă
iar culorile și marginile lor
le-am privi
de foarte, foarte aproape

ridica apoi pielea cea verde a pămîntului
peste adăposturile mute
pune grădini peste sînii înaltelor case
pereți neapărat ca niște stînci cu vizuini colorate
iar peste cerul lor de beton
pune sămînță de rai

și stai gol în mijlocul orașului
într-o fotografie alb-negru
păzindu-l cu mîinile tale-
cu niște ramuri păroase
dar mai ales...
sădește-ne anul tău, măcar o dată pe zi