Veseli, între-atâtea ploi,
Pe hârjoănă-n corcoduș,
S-au pus niște pițigoi,
Albăstrui, foarte ghiduși.

De-unde știu că-s pițigoi?
Am luat pe loc atlasul,
Un album, ceva cărți noi
Și-am băgat în ele nasul.

Și l-am scos deștept de tot,
Apoi iarăși la fereastră
L-am dus, fi’ndcă-așa socot,
N-are rost să se sfiască.

Azi îți vede-un pițigoi
De la mare depărtare...
Cum se-apropie și-apoi
De pe-un ram pe altul sare.

Dar nu vine singurel,
Trei pe-o creangă zburdă iar.
Vezi, nu-i pasă doar de el,
Pițigoiului sprințar.

De-aia nu m-am supărat
C-am tot stat... și i-am privit
Până când s-a terminat
Jocul lor... și mi-au fugit.