Primul mort pe care l-am văzut
a fost un cal.
De aceea, de câte ori aud cuvântul
moarte,
văd în fața ochilor un cal.

În amurg, când aleargă luminile toate
spre negru,
văd în fața ochilor un cal,
iar atunci când sunetul vocilor scade,
în timpane-mi răsună un tandru galop de cal.

Zăpada când smulge din nara
copacilor, ultima taină de verde,
desigur, o paște un cal,
iar miresmele toamnei, desigur,
strivite au fost sub copita-nghețată
a Marelui cal.

Vino tu, trup al meu
nestatornic, și hai
să călărim împreună pe-un cal
pe care-l vom învăța să necheze
întruna
și să salte mereu pe două potcoave.