Pășește ușor în odaia mea rece
Înfiorător pe lănga mine trece
E pe jumătate dezbracată
E intr-o rochie albă, mată
Privind-o în ochi apăsător
Îmi aduce aminte de un dor
De a simți o iubire langă mine
De a simți dragostea în sine.

Mă privește șarm, vulgar
Înspăimântat acum par
Plec capul, roșesc puțin
Parcă-i o floare de crin
Mi-e teamă să o privesc
Din nou, jenant, o să roșesc
E precum o dulce fiară
Ce-n veci n-o să piară.

Curaj îmi fac, mă ridic
Nu spun totuși nimic
Îi simt acum pielea fragedă
Fața-i parcă puțin palidă
O sărut senzual pe buze
Pare totul o mică iluzie
Închid ochii, îi deschid
Sunt doar eu, râmăn rigid.