MONEI.....

Ne-ai parasit oare fara pareri de rau ?de muult...
Cum fost-a-ngaduit asa ceva; a fost si vrerea ta ?
Ce ne-ai lasat in urma-ti ?doar sfinte amintiri...
Si amintirea sfanta a vesnicei de prunc iubiri .
Din bezna de-ntuneric din smoala neagra grea .
Surade trist din poze un chip ,un inger ,tu , copila mea .
Durerea e sfasietoare ,tristetea grea si sumbra ,
ne insotesc de atunci cararea ca o tacuta umbra .
Nedefinit conturu-ntunecat al sufletului meu,
Ramane impietrit ,nu poate proiecta parerile de rau.
Purifica-mi durerea cu chipuL tau de inger-fecioara ,
Si spune-mi ca traiesti departe in lumea ireala .
Ca ingerii doar veselesc...ca ei nu pot sa moara.
Opreste derularea anilor care se duc si tot mai vin ,
Adu-ma langa tine copilul meu putin cate putin ....
La sanul meu de" mama "as vrea sa te mai tin
Copila cea balaie ,ten alb catifelat ca florile de crin.
Minuna mea pierduta prea repede-n declin .
Opresc cuvintele ce mi se scurg prin minte ...
o lava incandescenta de amar, de dor fierbinte
De la mormantul tau , ca niste moaste sfinte .....
cu pumnul de tarna , trist si garbov voi merge inainte
Pana ce alaturea de tine si eu voi odihni .
Sa fiu eu mama unei sfinte..si tu coplul sfant intre copiii
Si sub corana aduceri aminte suflet de suflet vom inlantui