Lumina amară din ochii tăi se perpetuează dimineața
printre genele rimelate strident, lamentându-și tristețea
bântuită de grijile metamorfozate în demoni cu lacrimi de foc...

Este mai amară decât chinina pusă în mâncarea
unui câine vagabond lângă containerul mirosind a tristețe
lăsat spre uitare la colțul blocului...

Dar este la fel de amară ca și strigătul disperat
al cufundarului ce se zbate neputincios
în plasa lăsată peste noapte de un braconier
mult prea beat ca să-și mai amintească
unde și-a lăsat pantofii scâlciați pe care încă-i mai poartă
de la cununia de acum treizeci și ceva de ani...