La malul mării, gânditor
Aștept un val să-mi spele gândul
Val după val, încetișor
Ele sosesc cuminți, cu rândul

În spuma albă, sunt istorii
Și veacuri lungi de libertate
În ele-au pus navigatorii
Mormane de singurătate

Întinderi vaste de albastru
Cuminți sau rele, după vreme
Aduc plăcere sau dezastru
Aduc speranțe sau probleme

Mă uit atent, cu admirație
Apus de soare, liniștit
Te-ndeamnă către meditație
Și reînvie ce-a murit

N-aș mai pleca de lângă tine!
Frumoasa mea nețărmurită
Pe mantia ta albastră-grie
Mi-aș pune inima rănită

Ești singura ce mă-nțelegi
Și nu mă judeci fără rost
Ai cele mai oneste legi
Doar tu mă știi, cum eu am fost

Ia-mă cu tine în vecie
Dă-mi liniștea ce îmi lipsește
Spală-mi aceasta agonie
Ce sufletul îmi veștejește

Adorm la malul tău, vrajit
Frumoasa mea neliniștită
Scriu pe nisipul tău cernit
Un nume simplu de iubită