La fiecare două sau trei zile mai cunosc câte o statuie
unele au ochii plini cu cer, altele zâmbete de prunc
iar altele, inimile pline cu ghiare de decembrie
mă plimb printre ele, imi umplu timpul,câteodată viața
cu fluturi turcoaz și stele cu aroma de măr și scorțișoară
cele noi au mai multe ghiare și mai puțină rouă pe ochi și buze
nu mă pot plimba printre ele fără umbrelă
cele vechi îmi cunosc aproape fiecare potecă și nu s-ar rătăci niciodată prin mine
dar acum colindă alte poteci sau zări cu aripile lor din plumb și iubire
mi-e dor de vechile statui...de mâinile calde în care țineau flăcări pentru a istovi iluzii inamice,
mâinele cu care mi-au semănat de atâtea ori flori de câmp pe gene
de ochii cu buline străvezii,
de buzele cu care suflau liniște peste aerul rece din diminețele cu ceața,
de forța lor de a dărâma și a construi din nou printre ruine,
de încăpâțanarea de a nu mă ingropa de fiecare dată când muream,
mi-e dor uneori de ghiarele cu care smulgeau vise putrezinde din carapace
vreau sa joc iar șotron vechile mele statui.