n-am învățat să înjur;
pentru că mama mi-a spus că nu-i frumos;
fetele nu spun vorbe scârboase și nu stau în poziții necuviincioase în fața unui bărbat de pildă așa cu picioarele desfăcute..

mama mă ducea la biserică în fiecare duminică;
mă punea să sărut icoane și moaște;
icoane prelungi
parfumate
cu nenumărate perechi de buze pe fețe de sticlă..

subțiri, senzuale, roșii sau palide
mă prefăceam că le sărut;
mi-era scârbă..și-mi veneau în minte
tot felul de gânduri,
deși, cum v-am spus, nu știam și nu știu să înjur;
moaștele le ocoleam cu grijă,
până când am atins odată racla
cu fruntea;
atunci a-nceput;
obsesia, nevoia mea de..
purificare;

aprindeam în fiecare duminică
o lumânare;
apoi în fiecare zi apoi în fiecare oră;
pentru orice păcat făcut-nefăcut
pentru orice dorință nespusă;

peste tot
pe unde ați văzut lumânări aprinse
am trecut eu;

de unde era să știe mama mea..
femeie evlavioasă, cu dragoste de oameni
și de dumnezeu,
că voi aprinde pământul?