Citesc idile din trecut
Redate în poeme,
Și-apoi vrăjit, uimit, tăcut
Călătoresc prin vreme.

Citesc cu drag din povestiri,
Uitarea nu se-așterne,
Sunt vii dovezi de împliniri
Pe foile eterne.

Prin lumile cu har descrise,
De marii literați,
Colind ades, cuprins de vise
De ce mă condamnați?

Eu sunt al cărții arestat,
Port zeghe literară.
Sentință crudă azi mi-ați dat,
Să nu am călimară!

În carceră cu sânge scriu,
S-au înroșit pereții.
Afară versul stă-n sicriu,
I-au pus capac ,,poeții"...

Acești ,,poeți" ca niște corbi
Vin, îmi destramă visul,
În aroganța lor sunt orbi
Nu-mi descifrează scrisul.

Pe ei ce muze îi veghează
De dincolo de nori?
Călătorind, scriind o frază
Prin timp, nemuritori.

Am obosit...pleoapa mi-e grea,
Privesc printre zăbrele,
Aștept s-apară steaua mea
Pierdută între stele.

Prin versuri simt, trăiesc iubire,
Eu trubadurul neștiut.
Nu evadez spre nemurire,
Rămân al vieții deținut.