N-aș fi crezut că mai vii
nu pentru că n-aș fi meritat,
dar pentru că lucrurile rotunde
de genul privirilor întrepătrunse,
jocului de mâini, cuvintelor în esență tare
se întâmplă celor care noaptea călătoresc
prin gări în căutare de vise,
ori eu nu mai caut nimic
din ce să nu fi gustat sau înțeles deja.

Au fost ani în care te căutam la adăpostul cuvintelor,
te așteptam în cerdacul vechi ori pe trepte te vedeam
în chipuri fără nume
sau te scriam în rime dulcegi ca o agudă
azi însă
scriu despre lucruri ascuțite ca o piatră
de temelie
scriu despre oameni mici,
lucruri mărunte cu iz de fericire.

Despre tine nu scriu mai mult decât s-ar putea înțelege
de un copil căutându-și iubirea în petala unei margarete
copiii știu să iubească;
las pe alții să scrie lucruri pe care nu le înțeleg decât savanții
și nu pătrund la inimă, nu se strecoară-n suflet
ca furnicile în mușuroi
săpându-și subterane.

Cel mai frumos lucru pe care l-am aflat despre tine
a fost că exiști,
restul e deja poveste.