De n-aş fi mereu pe drum,
Aş trăi ad libidum.
Aş prânzi, aş bea cafeaua
Ca oricare, doar că reaua
Pribegie nedorită,
Ce cândva mi-a fost ursită,
Chiar în primul scâncet viu,
Am cerut hoinar să fiu.
Şi-acum umblu. Plec, mă-ntorc,
În vis caier mare torc,
Când fir alb, când fir cernit,
Drum de nea, drum cătrănit...
Dac-ar fi să fac ce vreau,
Cupa vieții cum s-o beau,
N-aş mai hoinări pe drum
Şi-aş trăi ad libidum...