greu de spus când s-a simțit pentru prima dată străin
poate atunci când și-a răsfoit într-un concediu vechile caiete
scrise parcă de o altă mână
a unui băiețel credul care nu prea ieșea din casă
care a văzut prima dată o femeie dezbrăcată
când a intrat la frate-su în cameră fără să bată la ușă

ceva s-a pierdut pe drum
zilele acelea sunt niște lilieci agățați de lobul urechii
filozofii cu papion care-l impresionau teribil
nu mai ridică sugestiv din sprâncene
timpul i-a cam cocoșat
dă-i în mă-sa! niște moșnegi drogați cu opiu


la fiecare două rânduri câte o inflamație a vezicii biliare
o menghină în care-ți zdrobești coloana

“nimeni nu m-a învățat să mă feresc de iluzii
să pescuiesc
să încordez ceasul
sau măcar să-mi iau medicamentele la timp”

“azi-noapte m-am trezit la 2:33
era lună plină cineva
mă privea cu binoclul și nu puteam să dorm”

“grilajul de la intrare a putrezit
a plouat în draci toamna asta
daca aș ști să dansez aș inventa coregrafii”