vânzătorul zgâlțâie intenționat sticlele de lapte
mișcă blocul din loc
lanțul oamenilor tropăie vesel,se frământă
se-nghesuie
potrivește bani mănuși tălpi
autobuzele șuieră nevricoase
frânează vânjos între stații
semne de puritate adie din cărucioare împinse
nu glumă
de tăticii imberbi
bebelușii moțăie sug degetul
n-au habar pe ce lume
din trotuarele dimineții ies scântei
îngânăm un doi trei niscaiva gimnastici
nu mai e nici frig ne-am mai luminat
casc profetic gura-n autobuz
la perechea tânără îndrăgostită
violent nu oricum
duc palma la frunte
străpunsă de al câtelea torent glacial
transpirația hâd-a singurătății
el o iubește pe ea o așează atent pe genunchi
gânguresc...prin urmare
apele visele lor și-au ieșit din maluri
nu cunosc nici un fel de hotare
eu martorul pașnic închid repede ochii
c-un efort îndărătnic mă definesc
ce cumpănă lung balans dureros
ce ființă a luminii redescopăr că sunt
și c-am fost
ce sămânță ce floare ce rod zgomotos