Ai putea să-mi mai scrii din când în când,
cu aripi de înger,
la lumina lumânării ce miroase-a DINCOLO...

Ai putea să mă cerți mai des,
am uitat să mai număr...
Ajută-mă!numără-mi pașii nesiguri
așa cum o făceai cândva...
unu,doi,trei,
eu am s-o fac descrescător,
până voi ajunge la tine.

Știu ce-i DINCOLO,pentru că știu ce-i "la tine":
bicicleta mea cu trei roți-care ieșea mereu prima,
creioanele grafice-cele care nu voiau să deseneze decât colorat,
cireșele amare-prinse-n urechi,
zâmbetul obosit al bunicii,
dragostea tatei și...
colțurile acelea,atât de rotunde-ale pedepsei.

Ai putea să mă inviți pe la tine
în week-end,numai în week-end,
să stăm la o masă toți trei:
tu, eu...Dumnezeu...
n-am să pot veni decât în week-end,
în rest,m-așteaptă îngerii mei- cei doi,
să le număr pașii,
să le spun că bicicleta lor va ieși mereu prima,
să le-arăt cum creioanele grafice pot desena colorat
și... din când în când,să-i mai pun la
colțul cel rotund-al pedepsei.

Ai fi putut?!

Ai fi putut să alegi să nu devii-amintire,MAMÃ...