Mă recreez cu capriciile unei toamne incipiente
Ce cântă cu sonoritățile reveriei cu galbene tente,
O întrebare imprecisă împădurește pustiul non- răspunsurilor,
Bat indecis la poarta infinitului cu pumnii non- urilor.

Satisfacția de a nu-mi desfide sinele primordial
Urcând de la ADN prin genetică filonul ancestral,
Descătușează bunădispoziția din amărăciunea dispusă într-un nucleu central.

Învăț din erori asumate să-mi recreez conștiința,
Fărâmițez tarele, iar din calități personale fundamentez știința,
Starea de a distinge în abstract realul nefisurat de virtual
Luminează intelectul deschis inovației implementată în actual.

Eul logic colaborează cu bunăstarea,
O alianță care irizează cu pozitiv starea,
Metehnele somnolează lângă defecte întunecând visarea.