Pe coate și genunchi lângă altar

Pe coate și genunchi lângă altar,
Un om ce greu își duce crucea,
Cu ochii plânși se roagă iar.
Doar el în gând și-aude vocea.

Privește lung la sfinții din icoane
Și-și spune ruga printre dinți.
Nu ți-am cerut prea multe doamne
Dar vreau acuma să m-asculți!

Ești bun, se spune despre tine,
Deși îi faci pe oameni să se teamă,
Îi lași să zacă-n lacrimi și suspine
Ești surd atuncea când te cheamă.

La tine s-au rugat străbunii mei
Dar i-ai lovit cu multă milă
Le-ai pus pe cruce ani mulți, grei
Și nu ți-a fost de tine silă.

Săraci cerșesc la tine îndurare
Dar tu-i ajuți și-i ierți doar pe mișei
Ce-ți spun o rugă la ultima suflare.
De ce să mă mai rog la sfinți și dumnezei?

Ce ai însemna de am uita de tine
Și te-am lăsa să zaci în marea ta uitare?
Ai fi la fel de slab și umilit ca mine
Și nu ți-ar cere nimeni îndurare.

Ai dispărea ca zeii din Olimp
Cu tot cu sfinții din icoane
Și-ai fi legendă, uitată-n timp,
Ar fi potopul tau și-al nostru doamne.

Dance I.