E noapte-n inima ta mamă
și pânză de păianjen pe-ai tăi sâni iubito
eu iarăși plutesc
flux și reflux încontinuu
mareea îmi spală plămânii
de respirația orașului plăpând
de două veșnicii
care trăiește-n mine

Mai ții minte cum am căzut
între nopți și țigări
ca Alice între minunile ei
ca o atingere
între cioburi a mii de oglinzi
mai ții minte cum am murit
în lanul de porumb
beam bere din sticlă
și așteptam sfârșitul lumii
de pluș
iubitul nostru carnaval
sub cerul trist de plumb

eu iarăși plutesc
privesc țigara cum își consumă eul
lăsând perfectul scrum
să umle golul
pe care l-am lăsat cu tine
să cadă scrum pe piele
și din ai noștri ochi să curgă
cămăși albastre pentru marinari
și raze pentru noul soare
aici sunt valuri
și pescărușii colorează bătăile inimii
cu ieroglife scrise-n liniști
sunt valuri
care vin și pleacă
și ochi ce le privesc
și ochi ce le citesc...

de ce jocul se stinge
iar zmeul de hârtie cade bolnav de copilărie???
fantomele astăzi sunt mai tăcute
își împletesc coronițe din flori
și tac
se mai aud doar pașii singurei Lenore

bem suc de portocale
și fumăm
și în miros de boabe de cafea
păpușile așteaptă fluxul
iar eu plutesc
și mai aud doar pașii singurei Lenore