S-a stins şi neamul nostru vechi:
Hurdui,Sulac şi Volintiri,
Era cîndva popor străvechi
Rămas-au azi doar… amintiri.

A fost Tăbîrță – zimbet de popor
Făcea să rîdem chiar la greu!
Apoi ruga - ,,De-o fi să mor
Să nu uitați de glasul meu… ”

Să nu uităm măcar vre-o dată
De-ai pomeni în rugăciuni,
Măcar din cînd în cînd la poartă
Să ne-amintim despre străbuni.

Căci dacă-i mai uităm acuma,
Rămînem singuri şi străini:
Popor pribeag, scuipat întruna,
Ne vom usca ca nişte spini.

Deci eu vă-ndemn să fim toți una:
Un luptător,viteaz oştean,
Să fim uniți ducînd cununa
A vieții şi-a ai nostru neam!