N-ar fi putut să treacă prin altă parte, nu Decât pe sub nasul MEU? Acest
plictis ce fuge ca o zebră. Simțurile mele aflate la pândă țintesc. Butelia de bere ce zăcea pe
covor A fost culeasă rapid.
îmi înarmez brațul Și zvârr! către nesimțitul intrus

Să nu credeți că-mi închipui c-aș fi războinicul
Din vremea Războaielor civile
Ce doboară c-o piatră păsările din zbor.
Oboseala de după o zi de muncă
O adorm cu unul sau două pahare de bere
Ce mă fac să cad într-o stare de dulce euforie.
Să trăiești ca un celibatar în fiecare zi nu e deloc ușor, Să-ți umpli vremea după ce dejunul e gata,
Timpul e lung și te apasă greu.

Despre cele sfinte, s-avem iertare.
Și-apoi n-am nici un chef să-mi împart viața cu una din acele
animale de casă
Și mai mult, să fiu generos și să iert Când se îndoapă cu micile mele economii.
încep să lansez din nou aceeași butelie.

Celălalt, perfidul
Tocmai dispare într-un colț mai întunecat
Al camerei ignorând ce e menajul
Când nu știu al câtelea tir
Și-atinge ținta, lovitura a fost norocoasă
Și adversarul e terminat, dat peste cap.
S-a zbătut, a dat din picoare
Dar acum e imobilizat.

E terminat
Mizerabil sfârșit
Pe care-l constat pe viu, apropiindu-mă.
Cu adevărat
A meritat-o, pare a spune
Zâmbetul crud ce-mi răsare pe buze
Și murmur încet, cântărindu-mi silabele:
-E bine pentru tine.



* Umbra lui Ulise; Editura Mesagerul; Cluj-Napoca; 1997