vorbim mâine când se vor fi copt
brioșele și câinii cu limba scoasă nu
vor mai adulmeca resturi din scrumieră
ci o minunăție furată din „manualul canibalului”

să fii același rebel cu șireturile descheiate
să-ți sperii părinții simulând o gastrită

prietene ești așa tânăr ai pomul tău unde
îți agăți tenișii
muzica ceva între melancolic și nevrotic
nu uita să citești
mesajul lăsat de maică-ta pe frigider
să nu uiți să mănânci
așa fac toți puștii se iau cu lainegiu ...

te gândești la durere la verigheta care te strânge
și simți ceva în interior


spuneai atunci cât de previzibili sunt unii
sincer nu te-am luat în seamă am zis
că e prea devreme să înțelegi cum e
să îți faci o carieră să fii responsabil
să te vorbească lumea în sat uite ăla a învățat carte

ai pe undeva dreptate
liniile sunt trasate dinainte
ce îți spun acum
nu are legătură cu studiile noastre
sau cu 15 sept
sunt rare momentele când chiar realizezi ceva
și viitorul devine un fel de deja-vu

pentru unii
adio înseamnă doar o scurtă pauză