aș fi vrut să-ți cânt un cântec
dar lemnul ăsta la care privesc
nu vibrează
dragul meu
(e prima dată când îți spun așa)
ți-aș cânta într-o mie de feluri
dacă n-aș fi doar o vioară fără corzi
ciobită
cine m-ar umple?
tu treci
pasul îți este uitare
am mâinile legate
de toamna asta
îmi șoptești cu privirea
"te-aș iubi, dar nu vezi cum mă sting și eu?"
și atunci...
te las să zbori în seara asta
și mâine seară
mereu