Cu mîna tremurândă,
zidesc sfios
trădarea-n lacrimi și durere.
Voi rezista
prea dură-i consecința ei;
s-au ofilit iluziile infantile--
adorația de templu
și-a scuturat petala-n agonie.
Cu zgomot țipător,
un idol lacom de jertfire
a căzut în sufletu-mi secat
de viață,
de dorință...
Mă simt străină, învinsă...
Nu te mai vreau--
trădarea nu se iartă...