prea multe nu mai sunt de făcut poate doar cerul
rămas nelămurit într-o singură nuanță
din poziția aceasta îmbrățișarea ne este inevitabilă
câmpurile se ating iluzoriu pentru o imagine trucată prinsă
pe-același scenariu în sepia
mișcate cuvintele
mai bine așa nu vom mai ști ce să spunem
când ne va veni rândul
să trecem de umbrele noastre

prea multe nu mai sunt

nu-mi vorbi despre mâine

în afară de noi




30 august 2005