O carte închisă
Așezată-ntr-un colț
Pe o masă întinsă
Și mare de tot

Închisă a stat mult
Închisă stă mereu
Dar în adieri de vânt
Ș-arată al ei fel

E luată de acolo
Mutată mai aproape
De centru sau pe acolo
Sau un pic mai departe

Pe masa aceea mare
Ea își găsește loc
Aproape de alte
Cărți cu noroc

Vorbește-a ei copertă
Exprimă lucruri bune
E îngrijită, atentă
Cu tot ceea ce spune

Dar cartea se deschide
Într-un final ce vezi?
O lumină se aprinde
Și crezi că nu-i ce crezi

Inspiră calitate
Straniu și ciudat
Mit sau realitate
Credință sau păcat?

Încerci să vezi mai mult
Să cauți să-nțelegi
Dar într-un mare tumult
Te pierzi și vrei s-alergi

Răbdând o descifrezi
Și nu mai vrei s-alergi
Începi să o studiezi
Și cauți să o înțelegi

Ajunsă la final
Cartea e tot o carte
Are un sfârșit banal
Sau, dimpotrivă place

Cartea se închide
In lumea ei din file
Ramâne, te cuprinde
Valoarea ei în tine


Și iar e așezată
Pe masa aceea mare
Unde niciodată
O alta va apare!