trebuie să mai urc și azi
o pantă să descopăr lucruri noi pe culme
să vorbesc liber în afara timpului
să pot servi oricărui gol
să capăt însușiri necunoscute
care cândva se vor preda în școli

după fiecare atingere
sânii se decolorează, începe ploaia
un poem excentric, vandabil
se scurge dintre ei pe străzile orașului
ușor, până se luminează

aș putea aluneca în milioane de oameni
și tot nu m-aș trezi

nu e bine să port data morții la vedere
de câte ori îmi desfaci nasturii de la bluză
pe stern se văd anul, ziua, ora

asta mă face mai proaspătă

prizonierii ies din mine
epiderma îngheața, dibui tavanul
travestită în femeia cu aripi
desenez pe pieptul tău o ușă
să mă auzi când vin acasă

dimineața lângă pat cresc în neștire livezi de măslini