Mi-ai pășit în suflet
ca într-un cimitir,
fumul ți-a umplut nările,
îmi ard întâmplările
nu le pot opri.

Mi-ai numărat cu sfiiciune
crucile,
te-ai închinat
înțelegându-le.

Zâmbetul tău alungă cucuveaua,
dar cimitirul tău
e încă închis.